Astăzi, când ne odihnim, trăim din trecut, din viitor trăim
Și din tot ce ne imaginăm, și din tot ce zilnic gândim.
Lucruri care la prima vedere, prin conținut, par minunate
Dar ele sunt depășite și nu-s decât prostia lumii întruchipate
Pentru că spiritul, clipă, de clipă cu aberații noi ne hrănim
Și pentru că pe nimeni nu încântăm, și nimănui nu folosim.
Atunci când vorbim de cei născuți din nou, din Dumnezeu
De toți acei ce au în mersul lor, mai mult decât un simplu credeu.
Și dacă astăzi mai sunt printre noi oameni ce iau Viața-n ușor,
E pentru că aceștia, în așa zisă a lor credință, încă nu vor,
Să-L primească în a lor viață pe Cristos ca pe singurul Salvator.
Ca Cel care poate să le ierte a lor noian de păcate
Și să le pună în viața de zi cu zi în toate, doar gânduri curate.