Mamă, am primit de la tine un dar.
Nu beteală și roze mășcate,
Și nici pungi cu bancnote-ncărcate
Ci o lacrimă-n ochii tăi mari.

Și aievea, în față îmi stă,
Pretutindeni e-n frunte cu mine,
Și cu-atît mai aproape de tine
Plec genunchii credinței, mamă.

Căci devreme, -n amurg violet,
Cînd se pierde un soare din fire,
Ai căzut viața-ngenunchi cu iubire
Cu un suflet văratic în piept.

Și mă văd azi silit ca și ieri...
Truda ta iată, -i coaptă ca pîinea
Și din haos se-ntinde sclipirea—
Cu lacrima ta simt că nu pier.

Ce dar mi-ai făcut, nemeritat!
Ești pretutindeni aievea, mămică,
Și văd cum în rugă lacrima-ți pică—
S-ajung în credință un fiu de-Mpărat,

Ce dar mi-ai făcut, nemeritat!


Iaski 10–14 iulie 2015