Voi, suflete rătăcitoare,
Care-ați ieșit din trup afar',
Căutați cu-atâta-nverșunare
O pace plină de-ndurare
Și măreția celui care
S-a-mbogățit, primind iertare.

Voi, suflete rătăcitoare
Căutați în drumul către cer
Să aruncați 'napoi păcate,
Dar nimeni nu le mai primește
Căci harul ce-ai avut cândva
E luat de Duhul Sfânt cu el.

Voi, suflete rătăcitoare
Ce n-aveți legământ făcut,
Ați vrea ca să plecați pe mare
Ca Iona când fugea de Domnul,
Dar marea nu spală păcate
Ci doar Isus, prin jertfa-I mare.

Voi, suflete ce pribegiți
Și pacea vreți s-o căpătați,
Sunt multe patruzeci de zile
În trupul vostru de erați,
Dar trupul este din țărână
Și nu va merge la-Mpărat.

Voi, suflete ce ascultați,
Primiți pe Domnul cât e vreme
Și nu fugiți de-a Lui chemare,
Căci va veni din nou furtuna
Și chiar de-ați vrea să înotați,
Doar Dumnezeu vă e salvare.

Ai milă omule de suflet
Cât încă ai în trup suflare,
Îmbogățește-l cu iubire, bunătate și iertare,
Dar mai ales cu mântuire,
Căci sufletul te reprezintă
Acolo sus, la Împărat.