De ce Doamne? . .

De ce Doamne pradă durerii
Pe-acest pământ m-ai lăsat
Spre-a fi cu sufletu’ întristat
În timpul greu al disperării
Cătând aleanul mângâierii?

De ce prea mult am suferit
Din anii vieţii, din pruncie
În lumea ce-mi era pustie,
Şi am trecut drept oropsit
Şi-n ea iubire n-am găsiit?

N-am cunoscut scopul iubirii
Până la cruce m-am plecat
Văzând amarul meu păcat,
În ceasul grav al răstignirii
Din planul sfânt al mântuirii.

De-abia atunci, eu am aflat
Că lumea-şi are un rost al ei
Cuprinsă-n harul Dragostei,
Că pentru ea, Fiul Ţi-ai dat
Pe veci să fiu răscumpărat!

Şi dac-am fost pradă durerii
Şi-am suferit strigând la Tine
Prin multe-amaruri şi suspine,
Aleanul dulce-al mângâierii
Înlesnitu-mi-a, greul poverii.

Flavius Laurian Duverna
13 noiembrie 2016