În drum spre Canaan
(Deuteronom 5:32,33)

"Tu dar, să nu te-abați vreodată!"
Aşa chiar Dumnezeu vorbi,
Poporului de altădată,
Pribeag prin marile pustii.

Pornit spre țara cea promisă,
Acest popor, chiar Israel,
Avut-a zi de zi pe masă,
Mană trimisă chiar din cer.

In Deuteronom, Cuvântul,
Vorbește clar și lămurit,
Poruncile ce-ntreg pământul,
Le-a ascultat și auzit.

Da, nici la stânga, nici la dreapta,
Să nu te-abați din al tău drum,
Și masa îți va fi bogată,
Căci Eu sunt Tată și Stăpân.

Al Meu este intreg pământul,
Şi nimeni nu Mă poate opri,
Atunci când Eu rostesc Cuvântul,
Tu crede căci se va-mplini.

Eu poruncesc şi-ascultă vântul,
Şi tunetul tot Eu trimit,
Când ploaia picură pământul,
Rodeşte bobul însutit.

De-aceia voi luați aminte,
Să ascultați ce azi vă spun,
S-aveți parte de fericire,
Și pace în al vost' cămin.

Căci țara ce ți-am pregătit-o,
Te-aşteaptă și ți-o dau cu drag,
Când va fi totul împlinit,
Vei fi în Noul Canaan.

Pustia asta este mare,
Și soarele-i dogoritor,
Să dai dovadă de-ascultare,
Și-oi fi izvor răcoritor.

În țara unde curge miere
Și lapte este din belșug,
Tu ai s-ajungi doar cu puterea,
Ce o primești când tragi la jug.

Căci jugul meu nu e povară,
Nu, nu... el nu te-apasă greu,
Si chiar dacă ar fi să doară,
Așa ajungi la Dumnezeu.

Spre țara cea făgăduită,
Noi prin pustie rătăcim...
Credința veche-i risipită,
Când legea sfântă părăsim.

Cărarea ne-a fost arătată,
Cuvântul e ceresc drumar,
Să îl urmăm ca altădată,
Să vină iar vremuri de har.

Căci mila Domnului mai ține,
Dar într-o zi se va sfârşi,
Te luptă ca să-ți fie bine,
Să fii cu el când va veni.

Dar dacă nu respecți porunca,
Dacă-n plăceri te desfătezi,
Dacă te-abați de pe-a Sa cale,
Rasplata cea de veci o pierzi.

Nu mai primești cununa vie,
Ce nu se poate veşteji,
Ci numai chin și o văpaie,
Ce pentru veci nu s-a sfârși.

Fii înțelept, fii treaz, veghează,
Căci zorii iată se ivesc.
Arhanghelul ce trâmbițează,
Ne cheamă să pornim spre casă,
Spre Canaanul cel ceresc. Amin