Lupul în blană de oaie


Un lup bine camuflat
Într-o blană de oiță,
În turmă s-a strecurat
Și-și păzea a lui guriță.

O vreme, a tot tăcut
Ici și colo, asculta
Și încet, a început
Ca să tulbure turma.

Ba de un frate vorbea
Știri rele și veninoase,
Ca și cum, bine i-ar vrea,
Isca, discordii serioase.

Cu minciuni alimenta
Pe cei care-l ascultau
Rău să facă, îi plăcea
Mulți din turmă, îl credeau.

Azi așa, mâine așa,
Vrajbă-n turmă a băgat,
Turma încet se tulbura...
El părea nevinovat...

Răul din inima sa
Fremăta de bucurie
Și a prins a-i învăța
Pe toți, ce voiau să știe.

El avea un plan al său
Turma mică s-o dezbine,
Ca să facă mai mult rău
În loc ca să facă bine.

Dar a fost descoperit
Domnul, nu l-a mai răbdat
Rușinat și umilit
Frații, cu toți au aflat,

Că a fost un mincinos
De vrajbă interesat,
Nu un fiu al lui Hristos
Cum era considerat,

Domnul l-a descoperit
Nimeni nu l-a mai crezut
Prietenii l-au părăsit
A pierdut tot ce-a avut,

Prieteni buni, respect și stimă
Căci, era un om iubit
Dar balanța se înclină
Înspre cel ce-i păcălit.

Lupul cel rău, deghizat,
A fost aspru pedepsit,
Răsplata și-a căpătat
Prietenii toți au fugit.

Să fie de învățătură
Pentru cei ce fac așa
Lacăt să avem pe gură
Căci Domnul, așa ne vrea.

Nu vrea oameni mincinoși
Prefăcuți, plini de răință,
El ne vrea buni, credincioși,
Drepți, și plini de biruință.

Amin

Câmpia Turzii, 7 decembrie 2016