Fă-ți clipa ce-o trăiești, o clipă ai sub Soare,
Fă-o prin Iubire în veci nemuritoare,
Sub crucea Lui Isus, sub stropii sfinți de Sânge,
Fii rod născut în chin, nimb care nu se stinge.

Fă-ți clipa o mireasmă, suspinul crinilor,
Să înrămezi tot Cerul în lacrima de dor,
În unda transparentă scăldând Raze de Aur,
Steaua ce ne-ndrumă spre Cel născut în staul.

Fă-ți clipa dezmierdare, cerească Bucurie,
Cu Dumnezeul slavei stând în părtășie,
Deschide-n rugăciune ferestre larg, pe Cer,
Încrede-te în Domnul și grijile îți pier.

Fă-ți clipa un Eden în care-n zori, pe rouă
Te-așteaptă Dumnezeu cu bunătatea-I nouă,
Veghează, nu o pierde pentru un fruct oprit,
Căci pierderea-i pironul care L-a răstignit.

Fă-ți clipa, peregrine, un imn pentru Cristos,
În clinchetul clepsidrei, un cânt armonios,
Din munții de clipite, să fie clipa ta
Susur în care îngeri Îi cântă lauda.

Fă-ți clipa un profit, în calcule divine,
Învață din Cuvânt cum să rodești mai bine,
Stai în răbdare sfântă în teasc și în cuptor,
Să bei vin nou și pâine din rod îmbietor.

O clipă îți ajunge ca să te naști, să mori,
Să-ți împlinești menirea, s-aduni în Cer comori,
Sau să te amăgească un șarpe veninos,
Să arzi în chinul veșnic, departe de Cristos.