Mi-a cazut usor pe mana
Intr-o seara cand ningea,
Ca o mantie de zana,
Lin, un fulgusor de nea.

Am simtit atunci ca-mi trece
In tot corpul un fior,
De parca din zarea rece
Imi venea un vestitor.

Ma gandeam, Ce frumusete,
E-ntr-un fulg ce-a coborat
Intr-o lume de tristete,
Pe un drum asa urat!

Dar ma-ntreaba el indata,
-De ce porti atat amar,
De ce-ai fata intristata,
Si-ti faci grijuri in zadar?

-Fulgusor alb de zapada,
Stii cate necazuri sunt?
Cate mii nu vor sa creada,
Si ce ura-i pe pamant?

Stii ce doina-n mine canta,
Si ce greu e drumul drept?
Cate visuri se framanta,
Si se sting la mine-n piept?

Nu-i durere mai amara,
Decat sa fi parasit,
Sa fi aruncat afara,
Si-apoi sa fi rastignit...

Fulgul diafan imi spune:
-Tatal tau, si Tatal meu,
Toate le va face bune,
De aceea-i Dumnezeu...!

-Da, dar chiar Mantuitorul
Suferea cand L-au batut,
Cand Il condamna soborul,
Si El doar tacea, ca mut!

...L-am privit a doua oara:
Fulgul cristalin de nea
Se topise-n lacramioara,
Si tacut, acum plangea...