În verdele crud al Primăverii mele,
Te legeni în suflet, iarbă de Acasă,
În lanul valsând ca un fald de mătasă
Când Cerul adie în brize de stele.

În valsul Iubirii rămâi mlădioasă,
Amintire-nrămată în lacrimi-mărgele
Te-am prins pe o ie cu maci, albăstrele,
Primăvară din suflet, cea mai frumoasă.

Savura-voi desculță, dezmierdarea ta,
Iarbă de Acasă, leagăn de alint...
Am pornit pe Calea deschisă-n Golgota
Prin Mielul de Jertfă în trainic Legământ,
Pe urmele de bice voi escalada
Să urc în Iubire, Muntele cel sfânt.

Amin!