Cărarea Golgotei —cărare rămâne,
Îngustă, cotită și lungă,
Udată cu lacrimi și-adesea suspine
În nopți de veghere și rugă.

Rămâne aceeași; cu pietre tăioase,
Cu mari bolovani de argilă,
Respinsă, gonită și neânțeleasă
De-o lume avană, rigidă.

Rămâne cu urmele-aceleași lăsate
Și-adânci tipărite cu sânge,
De-a stropilor pată adânc ne-nțeleasă
Ce stă pe arene și plânge. . .

Cărarea Golgotei —cărare rămâne,
Dar câți astăzi, Doamne, șosea au făcut
Turnat-au pe stropii de lacrimi și sânge
Furate și false petale de plumb,

Să nu se mai vadă nici urma Ta sfântă,
Nici stropii de sânge rotunzi și mășcați
Și merg cu o falsă credință și strâmbă
Zicându-și cu zâmbet pe buze că-s frați.

Dar cei ce în suflet păstrează chemarea,
Ei merg tot așa cum a mers și Christos,
Cărarea Golgotei —cărare rămâne
Și are în cer un sfârșit glorios!

Iaski 2015–2016