Vremea bună iute trece

Vremea bună iute trece,
Cea rea limita-și întrece
Dar, cum Domnului Îi place,
Urmează-ți drumul în pace
Căci nimic nu se întâmplă
Fără voia Lui preasfântă.

Când din zări îndepărtate
Vin necazuri neașteptate
Nu vin să-ți curme avântul
Ci întăresc încrezământul
Ce ți l-a zidit Cuvântul
Și-apoi trec toate ca vântul.

Valul trece precum valul
Și amarul ca amarul...
Dar la „timpul potrivit”
Vezi Cuvântul împlinit
Și înțelegi că pentru tine
S-a făcut tot ce-i mai bine.

Și prin lumea rea, coruptă
Treci biruitor în luptă,
Ai pace nepricepută,
Bucurie neîntrecută,
Dragoste neprefăcută,
Și nădejde neîntreruptă.

Cu nădejde neclintită
Ne îndreptăm mereu spre Țintă
Și spre-o Patrie slăvită
Cu-o splendoare infinită,
Nespusă și negrăită,
Chiar de Domnul pregătită.

Așadar, de ești creștin,
Ai un scop și-un țel divin!
Caută Împărăția întâi,
Plin de dragostea dintâi
Că toate trec, dar tu rămâi
Cu Cerul la căpătâi.

Rămâi treaz și veghetor
Lângă al tău Izbăvitor!
Lumea-i rea și-n rău se întrece,
Ai de grij`să nu te înece...
Căci ea piere și se trece,
Tu-n Cer, veșnic vei petrece.

Fie vremea bună-ori rea
Nu te împiedica de ea
Fiindcă orișice clipită
Este-o vreme potrivită
Pentru-a răspândi lumină
Din Lumina cea divină!

20/06/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)