Pe ulița viselor mele, o rază coboară ușor,
Privind ceru-nalt, plin de stele, nu văd nici o urmă de nor,
Iar steaua călăuzitoare-mi trasează un drum luminos
Spre locul în care Maria Îl naște pe pruncul Cristos.

Sublim este-ntreg orizontul ce-așteaptă în menghini de foc,
Uimit, copleșit de emoții, gândesc că acesta nu-i joc,
E semn profețit de milenii, prin care se spune că El,
Se naște umil, într-o iesle, pe-o mână de fân, blândul Miel.

E frig, doar suflarea bovină, căldură mai dă câte-un pic,
Maria privește cu milă pe Isus, căci n-are nimic
Cu ce să-nfăşeze copilul ce pare atât de firav,
Dar știe că Tatăl din slavă veghează pe Fiul cel brav.

Prin Duhul cel Sfânt ea primit-a-nştințarea că Emanuel,
Avea să-mplineasc-o misiune, pe om să împace cu-Acel,
Ce e Dumnezeu, căci satana, a dus pe Adam în păcat,
Făcându-l să cadă din slavă, să piardă ce Tatăl i-a dat.

Și eu cunoscut-am durerea și truda, muncind pe pământ
Și golul din suflet, ce poate să-l umple doar Duhul cel Sfânt,
În lacrimi mă duc la culcare, cu lacrimi mă scol pe obraz,
Viața e numai durere și plâns și suspin și necaz.

Pe boltă o stea luminează, iar magii-o urmează tacit,
Ei știu că un Prunc se va naște, în Biblie e scris, profețit,
Tămâie și smirnă, ofrandă, adus-au Copilului sfânt,
Ce har, ce minune divină venit-a aici pe pământ!

Pe uliță-n sat se aude colindul în timbru acut,
Răsună cântarea ce spune că Domnul Isus S-a născut,
Se-aud clopoței, bucuria inundă anoste trăiri,
Căci vestea cea bună-nfloreşte, în inimi, în duh, în priviri.

Această minune din slavă, ce-a luat chip de Om pe pământ,
Vorbește de dragostea Celui ce totu-a creat prin Cuvânt,
Cântați voi, popoare-n cetate un Fiu S-a născut, El, Cristos,
Spre patria cerească ne-ndrumă, prin crez, spre un cer glorios.

18/12/16, Barcelona- Lucica Boltaşu