Pentru dreapta credință
Frații mei au fost duși
Unde urșii cei albi
Au rămas și-astăzi urși,
Iar întreaga iubire a lacrimii lor
A rămas pentru Domnul un veșnic izvor.

Astăzi stau cîte-odată
Și aleg ce să fac,
Să vorbesc despre Domnul
Ăstui neam vinovat
Ori să leg cu credința al vieții șuvoi
Și-n tăcerea rușinii să mă-mbrac uneori?!

Doamne, Tu toate le vezi și le știi...
Sunt acasă, sunt liber, dar închis în Sibiri...

Pentru dreapta credință
Frații mei au fost duși
Unde urșii cei albi
Au rămas și-astăzi urși,
Eu de dragul Tău, Doamne, cum să spun, cum să cer—
Pentru dreapta credință să vorbesc mai cu zel.


Iaski 3 februarie 2015