Adevărata îmbrăţişare

Mîinile mici strâng sânul mamei cu putere,
Ochii senini sunt fără lacrimi de durere,
Gura îşi cere viaţa-n lăcomie,
Îmbrăţişarea e-atât de caldă şi de vie.

Lumea te cheamă s-o descoperi şi s-o prinzi
Ca binele şi răul ei să îl cuprinzi,
Îmbrăţişezi ce în iubire vrei să alegi,
De multe ori fără să ştii de ce te legi.

Un chip frumos te răscoleşte,îţi dă fiori,
Ca fără aripi să pluteşti până la nori,
Ochiul tău vede ale iubirii mii de culori,
Sufletul cere caldele ei îmbrăţişări.

Vrei să cunoşti ce până acum e neştiut,
Să luminezi al lumii vechi necunoscut,
Gânduri înalte şi tot atât de-nşelătoare
Te amăgesc cu a lor rece îmbrăţişare.

Strânsoarea ei ţi-aduce scurte străluciri
Cum în pustiu nălucile joacă-n priviri,
Când eşti sleit şi-aproape vin să te omoare
Îţi aminteşti de-a mamei caldă-mbrăţişare.

La sânul ei vrei iar să uiţi griji şi durere,
Privirea blândă s-o aduni, să-ţi dea putere,
Îmbrăţişarea ei atât de caldă şi de vie
Să-ţi ia din gând a lumii multă lăcomie.
----------------------
Când zilele fără folos,uitate-ncep să se adune
Necunoscutul ce e-n tine vine încet şi te răpune,
Şi în dorinţa ce o ai după mai multă alinare
Cauţi şi vrei ca să găseşti adevarata-mbrăţişare.

Gândul firesc îl laşi în anii care trec tăcuţi,
Laţul lui strâns să îl deslegi şi să îl uiţi,
Dintre trăiri care te cheamă la ce e bun,ce e frumos
Să poţi avea gândul înalt ce sta-n Hristos.

Gânduri de slavă să te lege în adevăr şi în iubire
Ca peste zilele rămase s-aduci curata Lui trăire,
Pacea din El să-ţi fie casă şi mila uşa ei deschisă
Să poţi privi ţara iubirii care prin El este promisă.

Iar când lumina Lui răzbate în casa care e curată
Şi ochiul tău dorind mai mult să o primească şi s-o vadă,
Întinde mîinile să prinzi căldura dincolo de soare
Şi-ai să-nţelegi şi ai să simţi adevărata îmbrăţişare.