LA IESLEA SĂRACĂ

Mergem cu gândul la ieslea săracă
Din nou să-L vedem pe Prunc înfășat
Alături de cei ce în duh se apleacă
S-aducă omagii la Fiu-MPĂRAT.

Privind, consternați, gingășia divină
De planul ceresc nu ne-ndoim
Convingeri primim să stăm în Lumină
Și dornicul suflet cu har să-l hrănim.

Am vrea părtășia să nu se sfârșească
Mai mult să privim la chipu-I senin
Ne-ncântă nu doar frumusețea trupească
Ci-ntreaga-I făptură cu suflu-I divin.

Pricepem misterul surâsului dulce,
Gustăm din candoarea-I unsă cu har
Și, parcă, nu am dori să Îl culce
Mai mult să stăm cu-al Cerului Dar.

Acum e târziu; se-nchid ochișorii
Înc-un omagiu i-aducem, smeriți
În noi s-a depus un vis al splendorii
Să nu fim de El, nicicând, despărțiți.

Cu-n gând duios ne-ntoarcem acasă
Deciși avântul spre Rai să-l sporim
Știind că atunci când greul apasă
Să vină să-l ia pe El îl dorim.

George Cornici