Pentru El, n-a fost loc

Obosiți de drum, Iosif și Maria,
În a Bethleemului cetate, ei ajunseră către seară.
Din locul Galileia, lungă le-a fost calea...
Dar, era grăbit, să înscrie pe a sa soață.
Era însărcinată, sorocu-i veni să nască...
(Așa era legea, atunci dată.)


Noaptea cobora grăbită... Maria obosită,
Iosif căuta loc, pentru găzduire,
Un loc liniștit, Pruncul să Se nască.
Afară era noapte, și multă întunecime
Iosif spera, că cineva, o să-i primească,
Când le va spune că Maria stă să nască.


Și bătu din poartă-n poartă cu uimire...
Toate porțile se-nchise, ele nu-s deloc deschise.
Se auzea venind din case, veselie, sărbătoare,
Ferestre mult luminate, multă bucurie.
Dar Maria avea dureri, Pruncul sta să nască,
Nepăsarea tuturor, avea să-i uimească...


Bătu-n poartă la un han... multă hărmălaie,
Se auzea venind din casă, mare distracție...
Sluga își dă cu părerea, fața Mariei spunea durere,
Cheamă pe stăpân, privesc... cu nedumerire:
- Loc în casă nu mai este, ocupă-te tu, de asta...
Plecă, lăsând pe slugă, Iosif, și Maria în poartă.


I-a purtat sluga spre grajd, singurul loc rămas.
Iosif și Maria, în paie au-făcut sălaș.
Umil loc de găzduire, pentru Pruncul ce avea să vină,
El ce S-a întrupat în om, să dea mântuire...
Toți în noaptea friguroasă, Îl abandonară.
- Creștine, tu ce faci?... Ai să-L lași afară?...


Pe imaș păstori de veghe, turmele vegheau,
Cerul era diferit , natura le prevestea...
Mesajul au înțeles, steaua toți urmau...
Urmăreau lumina stelei, doreau a vedea...
Îngerii din cer, Vestea bună le lăsa:
- Aceasta e noaptea!... Se va naște Mesia!


În Belthleemul-cetate, toți dormeau liniștiți,
Nu au înțeles pe Cine-au lăsat afară.
Oare?... Tu, creștine, acuma știi?...
Isus Hristos va veni iară...
Tu! În grajdul tău păcătos Îl vei primi?...
Creștine, fii astăzi treaz! E noaptea venirii!...



Lasă-L să intre în a ta casă, și-n inimă,
Fii o gazdă primitoare, ușa casei deschide-I!
Va fi bucuros, o să-ți mulțumească,
Oferă-I găzduire în casa inimii!
Nu-L lăsa șă bată și-n această noapte,
Nu-ți lăsa ușa inimii în lacăte încuiate.


Noapte vieții stă să apună, zorii stau să apară...
O să plângi de nu-L primești, și Îl lași afară...
S-a născut în iesle, frig, și umilire!
Ceru a lăsat pentru mine, pentru tine, pentru mântuire,
Pentru lutul neputincios: Omul păcătos -
El!... Fiul Cerului veșnic!... Isus Hristos!


Azi Isus Se naște iară. Oare, pentru a câta oară?...
Inima ta păcătoasă, o să-L lase afară?....
Fă-I loc în casa ta, fă-I loc în inimă!
Fii în noaptea asta gazda Lui bună!
Va coborî iar pe pământ, dar, nu să Se nască,
Va veni cu mare slavă, ca să ne răpească.


Cum Magii atunci au crezut, și I s-au-nchinat,
Crede azi și tu în El, ca să fii salvat!
Va veni ... foarte în grabă,
Nu mai e zăbavă...
Să ne ducă ”Sus, Acasă” în veșnicul - Paradis-
Alături să fii cu ”Tatăl, și cu ”El, Isus”!