Străinule, ce-ți porți din greu povara
Și înnoptezi în frig pe la străine porți,
N-auzi cântarea ce îngerii-o coboară
Cu vestea nașterii de Prunc-ceresc
Născut, salvare pentru toți?!
Nu simți venind dinspre văzduh miresme,
De tămâieri din cântece cerești,
Aripi de îngeri I Se-nchină
În aplecări dumnezeiești?!
Nu vezi că totul freamătă în juru-ți
Colindătorii-și spun atât de fericiți vestirea
Că S-a născut Pruncul iubit,
Venit din Tatăl întrupat, într-o fecioară,
Cu misiunea și numele: Mesia?
Oprește-te din drumul de ocară!
Coboară-te-n genunchi, în rugă-L înconjoară
Să te primească și pe tine
În noaptea asta lângă iesle,
Unde-I născut Mesia, sfânt Christosul
Ce nu-I venit din carte de poveste.
Lasă să-ți cadă lacrima căinței,
Și cere în regret viața pocăinței,
Să te primească Pruncu-n brațe și pe tine,
Să-ți schimbe viața-n raze de lumină
Să nu mai fi atât de gârbovit,
Și plâns. și pedepsit, disprețuit...


24 decembrie 2016
SandaTulics