Suntem limitați în vreme și spațiu,
Ne naștem tîrziu, dar devreme murim
Și cîte planuri ne sunt sfărîmate
Cînd mîinile goale pe piept le unim.

Suntem limitați în vreme și spațiu,
Dar aripi întindem cu rîvnă în zbor,
Și ce se întîmplă că stăm singuratici
Căzuți pe o bancă și plîngem de dor?

Aș vrea să-mi răspundă-n ecouri tăcerea,
Dar ea mă privește din urmă pustiu...
Durere, ce-aș da să te sufle tot vîntul—
Departe de tine și liber să fiu.

Timpul ne mîngîie creștetul nostru
Cu-aceleași victorii pierdute și reci,
Suntem limitați azi în vreme și spațiu,
Dar știu că aceasta nu ține în veci.

Suntem limitați în vreme și spațiu,
Dar aripi întindem cu rîvnă în zbor
Căci nimeni nu poate a frînge-nvierea
În inima care, Christos este Domn.

23 decembrie 2016