Când ore doar ne-au mai rămas

Când ore doar ne-au mai rămas,
Din anul ce s-a scurs grăbit,
Mai facem încă un popas,
Ne mai rugăm măcar un ceas,
În casa Tatălui slăvit.

Acum când anul e sfârşit,
Un sfânt bilanţ e necesar.
Cât bine oare-am făptuit?
Pe Domnul vrednici L-am slujit?
La rău am pus hotar?

Încă un an de har a fost,
Belșug de binecuvântare.
Noi am rămas străjeri în post?
Plătit-am al slujirii cost,
Cu inimi jertfitoare?

Trecut-a anul ca un vis,
Timpul e foarte prețios,
Pe drumul vieții noi ce-am scris?
Am fost lumini spre Paradis,
Mărturisindu-L pe Hristos?

Am constatat încă un an,
Cât suntem toți de trecători.
Timpul nu șade la divan,
Curge spre veșnicul ocean,
Dar noi ne-am strâns în cer comori?

A fost un an de biruiță,
Dar și cu-nfrângeri zdrobitoare.
Câți l-am trăit în pocăință?
Și câți umblat-am prin credință?
Am fost spre cer indicatoare?

Timpul ne-ajută să avem,
O rânduială-n tot și toate.
Pierderea lui e un blestem,
Răscupărarea-i un poem,
Câștig chiar dincolo de moarte.

În bucurii ne pare scurt,
În întristări prea lung ne pare,
Dar timpul tot cât l-am avut,
Ne-a fost un dar, ne-a fost un scut,
O școală de iluminare.

de Teodor Groza
22.12.2016
Vişeu de Sus