Când noaptea veghează și cântecul tace,
Când inima-ți caldă speranțe își face,
Sau când gândul cel trist își arată privirea,
Să te uiți către cer, de unde vine izbăvirea.

Când ploaia bate în geam cu stropii ei reci,
Și când drumul cândva știut, devine goale poteci,
Când viața însăși pare nedreaptă și uită să fie frumoasă,
Tu să cauți frumosul în orice, cu gândul la ACASĂ.

Când lacrimi apar, uneori din sufletul tău,
Și te cuprinde un dor de frumos, de cer și mai puțin rău,
Când lumea asta devine un loc necunoscut și gol...
Să nu uiți că ești iubită de El, al nostru Salvator!

Când inima-ți are întrebări fără răspunsuri,
Și hotărâtă, din cauza acestor neajunsuri,
Te gândești să renunți în ce-ai ajuns să crezi,
Să nu renunți, asta e lupta pe care nu trebuie s-o pierzi!

Când uneori privești în gol, pierdută-n gânduri,
Și parcă nu-ți mai amintești acele citite rânduri,
Când Isus s-a uitat la inima ta și ai simțit iubirea Sa,
Să nu uiți, Te iubește, și-a dat viața Sa să o salveze pe a ta.