Când Domnul te iubește, tu nu te îndoi
Ci crede-n Cel ce-ndrumă cu drag ai Săi copii,
Căci Dumnezeu pe cruce pe Fiul Său a dat
Ca cei ce cred să fie salvați de la păcat.

Prin Moise a dat Legea pentru poporul Său
Ca el să ocolească tot ce-i stricat și rău,
Dar iată că-ntr-o zi făcură un vițel,
Dansând în jurul lui, s-au închinat la el.

Când Moise îi trimise să intre-n Canaan
Caleb și cu Iosua în Domnul au crezut,
Dar restul de iscoade întoarse în Paran
S-au răzvrătit și-n țară să intre s-au temut.

Și patruzeci de ani au pribegit, se știe,
Neascultând de Domnul, popor rătăcitor,
Dar Domnul le-a dat hrană și apă în pustie
Ca un păstor puternic, dar drept și iubitor.

Ceru apoi poporul judecători de drept
Și Samson cel vestit fu unul dintre ei,
Cu filistenii lacomi de multe ori dând piept
Își izbăvi poporul de-asupritorii săi.

Un alt israelit iubit de Dumnezeu
Fu Samuel cel vrednic și binecuvântat
Ce Domnul Sfânt îl dete poporului evreu
Ca mare prooroc să fie ascultat.

Dar, cârtitor, nevrednic și nemulțumitor
Poprul se răscoală și vrea un împărat…

Deci, iată-l uns pe Saul, pe tron conducător,
Urmașul lui fu David de Domnul înălțat.

Trăind în curăție și prigonit ades
El fu ales de Tatăl din tot poporul său
Din el să iasă Unsul, Mesia, Cel Ales
Să curețe norodul de tot păcatul greu.

Iar Solomon, urmându-i la tronul de-mpărat,
Cerând înțelepciune la Dumnezeu cel Sfânt,
Zidi un Templu sacru drept loc de închinat
Cum n-a fost înălțat niciunde pe pământ.

Dar iată, Israelul de Domnu-ndepărtat
S-a închinat la idoli, curvind cu zei păgâni
Și – pedepsit de Domnul, în două părți tăiat –
S-a războit cu Iuda ca doi vrăjmași străini.

Din Galaad Ilie de Domnul fu trimis
Pe Israel să-ndrepte după Cuvântul Său,
Dar inima-mpietrită poporul și-a închis,
Urechile-astupându-și au asurzit mai rău.

Ca ucenic Ilie pe Elisei avu,
Fu vrednic de cinstire, căci Domnul l-a iubit,
Iar Dumnezeu printr-ânsul multe minuni făcu
Și binecuvântare norodul a primit.

Se-ntoarse timpul iarăși. Poporul Israel,
Trăind în făr`-de-lege, la Babilon fu rob,
Dar s-au întors la Domnul, s-au încrezut în El
Și Domnul i-a scăpat de chinul xenofob.

Un om plin de credință fu Iov neprihănit
Căci niciodatʼ cu vorba sau fapta n-a greșit;
Mari încercări și lupte avu de suferit
Și-apoi, sătul de zile, în liniște-a murit.

Tot Domnul îi trimise poporului evreu
Profeți ca să-l întoarcă din calea lui cea rea,
Dar, nevrând să asculte – prin ei – de Dumnezeu,
Norodul idolatru de El se-ndepărta.

Din nou duși în robie evreii la persani,
Daniel, nevrând să fie închinător la zei
Fu aruncat în groapă, pârât de-ai săi dușmani,
Dar Domnul încleștase flămânde guri de lei.

Și Iona la Ninive de Domnul fu trimis,
Dar nu s-a dus de teama ninivitenilor
Iar Domnul, drept pedeapsă-ntr-un pește l-a închis
Și iarăși îl trimise, spre pocăința lor.

La vremea cuvenită, îndurător și blând
Veni Isus Mesia să ia al lor păcat,
Dar ei L-au socotit ca pe un om de rând
Și-a fost, precum tâlharii, pe cruce atârnat

Îți mulțumesc, Isuse, că astfel m-ai iubit,
Că trupul Tău se frânse spre-a stinge-al meu suspin,
Că Tu Te-ai dat pe cruce să fiu eu mântuit,
Iar eu mărturisesc că-n veci ești viu! Amin!