Domnul te-a creat un mădular mai mic
Cu grijă te-a ascuns sub buze, între dinți
La adăpost… ca nu cumva să-ți fie frig
Să vorbești cât mai puțin… și să nu minți.

El între urechi… și ochi… te-a așezat
Ca să fii atentă… cum și ce vorbești
Dar n-ai astâmpăr, te frămânți în lung și-n lat
Pe toți din jurul tău vrei să-i bârfești.

Mult rău în viață tu, limbă, mi-ai adus
Cu ascuțișul tău... dureri… și-atâta sânge…
Atâtea lacrimi… din urma ta au curs
Și nimeni până azi nu poate a te-învinge.

Dumnezeu din carne moale te-a făcut
Nici un osișor n-a pus măcar în tine
Greutăți nu duci… ce vrei altceva mai mult?
Stai liniștită, mă faci pe mine… de rușine.

Uneori ești dulce… fagure de miere…
Vorbești frumos… cu atâta gingășie…
Dar poți injecta venin, otravă și durere
În inimă atunci când nimenia nu știe.

Ce-i de făcut?... Tu roata vieții ai aprins
Iar focul tău… distruge omenirea
Cum să te smeresc?... Ca el să fie stins
Și să domnească pe pământ iubirea…

Să înfrânezi o limbă… este foarte greu
Cred că ea nicicând nu poate fi îmblânzită
S-o schimbe poate doar numai Dumnezeu
Ca să fie înțeleaptă… blândă… liniștită…

******