Șasezeci ani omenești, o veșnicie dumnezeiască. Când, șase ani în urmă, propuneam pentru prima dată cititorilor versurile mele(aici pe Resurse Creștine)aveam o cunoștință foarte cețoasă despre poezia română contemporană. Alintat cu creații universale(citite în original sau excelent traduse)eram cam uimit de ceea ce citeam. Din păcate, în sens negativ. Acum, trecând prin câteva siteuri, făcând cunoștință cu mai mulți poeți moderni, proslăviți și nu prea, am înțeles că prorocia lui Labiș din „Moartea Căprioarei”, unde el a profețit uciderea Poeziei românești s-a îndeplinit. Poporul care avea unica poezie folclorică ritmată și rimată la desăvârșire din Europa, cel puțin, cu capodopere unice ca „Miorița” și „Meșterul Manole”, a rămas cu niște pușlamale, care pretind că sunt „poezia neamului” cerșind versuri de la o Europă care demult și-a pierdut cititorii de Poezie, rămânând cu niște „esteți” muribunzi care-s compuși numai din scoarță fără nimic înăuntru. Aici pe „Resurse” am făcut cunoștință cu poetul Simion Felix Marțian. Mi-a plăcut și am urmărit cu interes versurile Dumnealui. În acești ani în care stima față de poezia românească, expusă de niște hoitari care ponegresc Căprioara vie, lăudându-i cu înfocare hoitul împuțit, cădea incontinuu, fratele Felix a fost o fericită raritate ca și orice om născut din nou. Nu vreau să spun multe cuvinte, dar stima lui de cuvânt, șlefuirea migăloasă a versurilor, rimele unical de frumoase și, bineînțeles, rândurile vii și curate m-au bucurat tot timpul, învățându-mă foarte multe. Sunt o fire foarte nestatornică și fratele Felix mi-a fost și-mi este exemplul de Poet. Iar ca să fii Poet în poezia pe care am descris-o mai sus, poți numai cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Continuă-ți Calea dată, frate, și să ai mereu un început frumos. Fiindcă viața cu Dumnezeu e un veșnic început fără sfârșit. Domnul să te binecuvânteze! Fratele Victor Bragagiu