Mi-ai scris destinul

Mi-ai scris destinul în Cartea Vieții,
Jos m-ai trimis pe unda vremii...
În glie mi-ai semănat - iubire,
Poruncile... Roadele Sfinte.
Și-au curs în mine, izvoare...
Cuvânt Sfânt... apă salvatoare,
Lăsat-ai să crească-n mine,
Dor Ceresc!... De mântuire.


Pe unda vieții s-au petrecut vremi...
Triste... multe și grele încercări,
Dar mi-ai udat sămânța, și a crescut,
Biruință în toate am avut.
Coborai din când în când;
Din lan, mereu smulgând,
Neghina, care mă umbrea,
Aplecându-mi nădejdea.


Mi-ai scos Iordanul în cale...
Și am intrat... Am ieșit albă floare,
Nou-născut din armonii divine,
Mângâietorul a luminat peste mine,
Ulei-rezervă ai turnat,
Cu nuferii m-ai încununat,
Credința-n mine a crescut,
În ziua când, m-ai botezat.


Acum, în mine-i veșnică sărbătoare.
În dimineți înalț altare,
Iar vasul meu, Sanctuar Sfânt...
Plecată-n gând mereu Îți cânt,
Când rătăcesc prin Betezda,
Și încercarea-mi poartă bezna.
Tu sufletu-mi aduni în căușul mâinii Tale,
Alini durerea, dai binecuvântarea.


Aprind în mine candelele toate.
Alung din mine trista noapte.
Pe marea vieții... sunt călătoare...
Sinfonia iubiri mele Ti-o pun la picioare.
Nomad prin lume... dar urc -SUS-
Vreau să-L întâlnesc pe Isus.
Dor mare arde în mine!
Însoțește-mă-n călătorie!


Tânjesc, mi-e dor de veșnicie.
Când voi sfârși... umblarea, jos?
Mi-e dor de eternitate... de Tine!
Să uit de pământul, dureros,
Să mă dezbrac de acest -lut...
Îmbracă-mă-n veșmânt de - Sfânt!
Straiele mi-s albe, de Mireasă,
Pregătită, Mire, să plec Acasă.