Uşa deschisă

Pe străzi în oraşe bogate
Am bătut la uşi zăvorâte,
Să găsesc sub praguri curate
Odihna-n străini sau la rude.

La porţi prin satele frumoase
Am văzut doar lacăte puse,
Aşteptând sub ramuri spinoase
Şi-n ceţuri de toamnă aduse.

Pe drumuri pierdute,greoaie
Duceam obosit al meu trup,
Căutam prin vânt şi prin ploaie
O uşă deschisă cu mâna s-apuc.

Când gândul speranţei pierise
La curtea ce lumea-nconjoară,
Văd lanţuri de rugină cuprinse
Pe-o poartă ce raze strecoară.

Dând la o parte rugina şi spinii
Din poarta ascunsă,căzută,
Alerg din curtea închisă a lumii
Spre una ce mi-e neştiută.

Şi privesc din margini de lume
O ţară atât de frumoasă,
Şi-o grădină ce parfumul îşi pune
În prag la o singură casă.

Privesc cu uimire casa aleasă
Cu ochiul meu slab, istovit,
Şi-n pacea din grădină culeasă
Pun mâna şi uşa deschid.

În pragul de aur curat
Mă-ntâmpină o carte deschisă,
Iar ochiu-n sfială-i purtat
La slova-i de gând neatinsă.

În razele-nalte ce cad
Şi-apoi din cuvânt se întorc,
În mine rugina şi spinul se zbat
Să iasă din lumea de rob.

Şi mintea-nţelege puterea
Ce uşa o ţine deschisă,
Ca-n pragul ce-alină durerea
Să intru în ţara promisă.

Atent la slova de lumină
Scrisă de-al casei bun stăpân,
Citesc şi sufletul mi-alină
Cuvântul Lui atât de bun:

"Îţi deschid uşa prin Cuvânt
Şi prin porunca în el pusă,
Să spele-n tine mai adânc
Rugina-n curtea lumii scursă.

Şi când vei fi de tot curat
În trupul tău şi al tău gând,
Te voi primi în ceru-nalt
Prin uşa Templului Meu Sfânt.

Dar până atunci priveşte-n carte
Lumina din Templu adusă,
Şi pune-o-n inima de carne
Ca să rămână acolo scrisă".

Intorc privirea la rugina
Ce stă pe poarta lumii scursă,
Şi-ncep să strig:"Priviţi lumina
Din uşa Templului deschisă".

Şi-n râsul ce mă năpădeşte
Din curtea lumii atât de mare,
Dorinţa-n mine mai mult creşte
Să simt în casă-I alinare.