Sărmane om

Sărmane om cu duh de neputinţă
Ce răspândeşti atâta ură azi,
Tu ai uitat că fără de credinţă
În groapa care-o sapi tu singur cazi.

Neputincios în tot ce este bine
În tot ce e iubirea cea de sus,
Cu duhul de mândrie ce-i în tine
Calci în picioare voia lui Isus.

Deşi eşti păcătos pâna la moarte
Tu cleveteşti pe cei din jurul tău,
Bârfirea este astăzi a ta parte
Şi călăuza duhului cel rău.

Tu predici de pe buze de iubire
Şi pace strigi în jurul tău mereu,
Dar n-ai în tine duhul de-nfrăţire
Şi faci la alţii traiul tot mai greu.

În om te-ncrezi şi-a lui învăţătura
Azi lui te-nchini ca unui Dumnezeu,
În inimă eşti plin de-adâncă ură
Eşti stăpânit în toate doar de eu.

Sărmane om cât încă mai e vreme
Trezeşte-te din starea care-o ai,
Când Domnul va veni ca să te cheme
Să fii şi tu un vrednic pentru rai.

Primeşte al iubirii duh în tine
Şi vino între cei răscumpăraţi,
Învaţă-te să faci doar numai bine
În unitate sfântă cu-ai tăi fraţi.

În tot ce faci să fii plin de căldură
Să calci pe urma blândului Isus,
S-alungi din tine orice duh de ură
Şi să rămâi cu duhul cel de sus.

Să nu mai ai mândria cea deşartă
O clipă doar de azi în pasul tău,
O vino cât Isus încă mai iartă
Prin El tu vei scăpa de duhul rău.

Iubirea şi lumina totdeauna
Tu să le ai şi să le răspândeşti,
Prin ele tu vei avea în cer cununa
Şi vei sfârşi în cele creştineşti.