“Doamne”…mai lasă-l și anul acesta;…
Poate …va face roadă;
dacă nu, îl vei tăia.” (Ev. Luca 13:6-9)


"Mai lasă-l și anul acesta”, Părinte!
“Smochinul” mi-e drag, și-i supus celor sfinte.
În mila Ta mare, și dragostea Ta,
Mai lasă-l un an!... Te rog… nu-l tăia!

Mai lasă-l un timp, Bunule Tată;
Uite ce verde-i, și ce ramuri poartă!
Poate că-n timpul ce Tu i-l vei da
Va înflori, și roadă va da.

Eu, Însumi, voi fi, pentru el, Grădinar
Și-l voi îngriji, îmbrăcându-l cu har.
Îl voi sătura cu hrană curată
Adusă din ceruri, din Mâna-Ți bogată!

Cuvântul Meu veșnic în el voi sădi,
Îl voi săpa, zilnic, și-l voi ocroti!
Voi turna peste el, din plin, bucurie,
Lumină, iubire, și apa cea vie!

Și de va fi ger, zăpușeală, sau gheață,
Voi pune pe el mantia de viață!
În plină furtună, și noaptea pustie,
Cu Mine-i va fi coroana mai vie!

*
La Tine vin, Tată: mai lasă-l un an,
Și poate că jertfa Mea nu va fi-n van!
Poate, la anul, când vei reveni,
O roadă bogată în el vei găsi.
Și dacă,-n “smochin”, rod n-ai să găsești,
Să faci, Tată Bun, așa cum voiești!


Florești, Cluj