Pe-un petec de crâng
Umbrele se frâng
Și în luminiș
Tainic ascunziș
S-a pitit cu frică
O mioară mică
Pierdută de turmă
Și rămasă-n urmă
Plânge-nspăimântată
Și însingurată
Căci i-e tare dor
De al ei Păstor
Și de frații săi
Ce-au ajuns în văi,
De iubirea lor
Tare-i este dor...
Și mioara mică
Tremurând de frică
Către cer privește
Și încet șoptește:
”O, Stăpân iubit
Știu că am greșit
Când n-am ascultat
Glasu-Ți minunat
Și-am pornit la vale
Pe o altă cale...
Doamne, scump Păstor
Vino-n ajutor...
Spinii m-au rănit,
Lupii m-au pândit
Și haina-mi curată
Acum e pătată
Și mi-e frică Tată
Vino și mă iartă!”
Iată...cum stătea
Și cum se plângea
O voce aude
Ce-n suflet pătrunde
Și-o strigă pe nume
Dintr-un loc anume...
Și vede venind
Cu tălpi sângerând
Pe Blândul Păstor
Tatăl oilor
Și la piept o prinde
Și cu drag o strânge
Tainic i-a șoptit:
”Veșnic te-am iubit
Și am căutat
Lumea-n lung și-n lat
Să te regăsesc
Căci mult te iubesc...
Tu, oița mea
Nu mai suspina
Căci te duc acasă
Și te fac mireasă
Și-ai să ai cu Mine
Doar zile senine
Dar rămâi aproape
La curate ape...
Glasul să-Mi asculți
Prin văi și prin munți
Și-am să-ți fiu Păstor
Și Ocrotitor!

Vulcan29-11-2016
Mary