Aveti bunavointa sa explicati miezul versului?-multumesc Am sa va cer de fiecare data cind nu-l voi nitelege. Sper sa nu va deranjezze sa mi-l explicati, in adevarul lui Dumnezeu.

Interesantă poezie! Fii binecuvantată sora mea cu aripi pentru zbor!...

Citind aceste versuri și eu "Aș începe astăzi zborul/ Către cerul meu înalt/ Nu că iarna ar fi grea" , dar pentrucă ați reușit a trezi dorul în inima cititorului simplu, prin atîtea imagini poetice, prin atîtea expresii geniale încît de nenumărate ori privesc cu pasiune zarea albastră..."Nu că iarna ar fi grea, dar că mi-a plăcut mult cele spuse!!!

Mulțumesc tuturor!
Pt. sora Tulics: Versurile vor a fi ale unui descurajat care, la un moment dat, se îndoiește de multe, mai puțin de dragostea Stăpânului. S-a trezit din nou la ușa strâmtă, vrăjmașul îi aduce gânduri străine, el vrea să pornească din nou pe calea îngustă, care e drumul spre cer. Îi mai lipsesc aripile. No problem, e doar o depresie de moment, știm că o să le aibă.
Poate chiar le are, dar nu-și dă seama...

„Am rămas pierdut pe gânduri,
Nu că iarna ar fi grea,
Dar mă ninge cu amarul
Celor repetate rânduri
Când poverii i-am smuls harul
Și m-am poticnit în ea.”.... - Cred că toți cititorii se pot regăsi în acest complex sentimental atât de bine, concret și clar redat aici. Cel puțin într-un moment al vieții de credință am trecut fiecare pe aici și versurile acestea, dea dreptul mirifice, vin parcă să ne învioreze credința pt că ne amintim cum Domnul a râs de slăbiciunea noastră și ne-a întins mâna cu o admonestare inimoasă....„puțin credinciosule...”
Minunată lucrare! Domnul să vă binecuvânteze!