Aș fi eu viu fără de Tine
În cimitirul lumii noastre?
Că moartea n-are zări albastre,
Ci numai căi ce par senine.

Aș fi fugar urlând pe cale
În răzvrătirea mea de lut
Și-aș fi și surd și orb și mut
Având pe trupu-mi negre zale.

În umbre reci m-aș oglindi
Gonind după năluci nebune...
Da-n taina nopții m-aș supune
Și-n ochii Tăi m-aș osândi.

Căci fără să Te văd Te simt
Și-aud a Tale șoapte sfinte
Oricât n-aș vrea mi-aduc aminte
De-a Tale mâini ce le resimt.

Aș fi nimic, un abur rece
De nimeni scris sau pomenit,
Un fiu de-al morții, nedorit
Ce fără sens prin lume trece.
...
Aș fi eu viu fără de Tine?
Cu chipul meu de rob netrebnic
Sărac în milă-în ură grabnic
Aș fi ceva fără de Tine?