SĂ NU TE DUCI...

Să nu te duci cu cei mișei
Ce vin ca o urgie
Ca să te-abată de la ce
E sfânt, și-n curăție.

Să nu te duci pe calea lor
Fugi tânar, soră, frate,
Căci e venin oferta lor
Și-ai să te pierzi în noapte.

Să nu-i întrebi cerând un sfat,
Să nu le-nchei tratate,
Ci să pricepi că cel curat,
N-apucă căi spre moarte.

Nu accepta oferta lor,
Nu-i cântări cu milă
Căci gândul ce-l au în vizor,
Adesea te dărâmă...

Ferice, e de vegheator,
Vei fi pe calea vieții
Căci cursele și-oferta lor,
Nu-ți lasă doar... răscruce.

Ferice e de cel ce azi,
Când pune-o juruință,
Se ține de ea pas cu pas
Și umblă prin credință,

Căci multe căi par cu folos
Dar ele duc la moarte,
Căci nu au slava lui Hristos,
Și nici trăiri curate.

Deci, nu te duce cu acei
Ce-aleg numai furtună,
Ci mergi pe calea Domnului,
Căci este cea mai bună!

Amin