I-auzi plângând... ?

Au înflorit lângă piciorul crucii
Macii cu roșețile catifelate
Să ne-amintească ce s-a întâmplat,
La Golgota de altădată...
Își mișcă fața-n sens de vânt
Sub adierea lui se-ndoaie,
În plecăciuni, în rugăciuni,
Cum Se-ndoia-n dureri Mântuitorul nost'
Snopit de întuneric în bătaie...

I-auzi plângând sau cum se vaită? !
Nu, se apleacă, se apleacă,
Parc-ar dori să îi sărute
Pe-acei ce-L scuipă... niște brute.
În dansul legănat de vânt
Se simte al lor parfum... splendoarea,
Ca Domnul răstignit pe lemnul crunt,
Ce nu Și-a luat-napoi-ndurarea.
E-n toi culoarea macilor în soare,
Priviți și admirați de-acei,
Ce și-au luat ca scut de apărare
Păstorul ce i-a plâns pe pământeni,
Ce Și-a dat viața pentru ei.

11 ianuarie 2017
Sanda Tulics