Îmi varsă ochii bobi de-amărăciune,
Îi voi ascunde în giulgiu, în mormânt,
Căci voi goli oceanele din mine,
Să-mi curgă-n suflet numai Râul sfânt.

Cât sunt aici, un orizont mă leagă,
Mă circumscrie cercul neputinței,
Dar infinirea mea, atât de dragă,
În Tine-i Doamne, Stânca biruinței.

În pieptul vremii clipa încă-mi bate,
Ea se va face sul, cu tot ce moare,
Eu sunt altoi în Viața fără moarte,
În sânul Dragostei nepieritoare.

Și cred Isuse, în tot ce mi-ai promis,
Eu sunt o perlă întrupată-n Tine,
Născută în dureri de nedescris,
În frumusețea Dragostei divine.

Voi duce, dar, la Crucea Ta povara,
Cât încă ploaia Harului se cerne,
Tu îmi rabzi chinul și îmi porți ocara,
Să intru-n Bucuriile eterne.

Îți mulțumesc, Îți mulțumesc Stăpâne
Că-mi luminează-n suflet Raza Vie,
Împărăția-n străluciri divine,
Oceanul de eternă Bucurie!