Cântă, inimă!

Cântă inimă!... Să nu taci!
Pe aleile cu străjeri de tei,
Codrii cu-a cetinii rășină,
Foșnetul, ruga-Ți-adună,
Inimă-n poiana dorului,
În mijlocul codrului,
Mierea sălbatică s-aduni.
Umple cupa... iubirii!


Cântă inimă! (Nu sta tăcută!)
Cum cântai de mult... odată!
Glasul tău legăna ulmii,
Înfloreau în luncă macii,
Stânca semeață se bucura,
Lin izvor din ea curgea...
Malul vegheat de salcie
Aplecată... și tu,-n lacrime.


Cântă inimă! Sus să răsune!
Scrie-n vers ce ai a spune.
Șoapta... dulce frăguță,
Într-un colț al inimii ascunsă.
Parfumează de jos, Cerul!
Stoarce și din nori, mirul,
Înmiresmat cânt de bucurii.
Cântă-I Domnului, mulțumiri!


Plânge-ți trecutele căi,
Pierdutele rătăciri...
Regretă-ți înfrângerile,
A sufletului marea pierdere...
Cântă-ți inimă tristețea,
Trecutele vremi... tinerețea...
...Ce puteai să faci atunci!...
Acum, obosit, abia urci...


Cântă inimă-n acorduri sublime!
Harfă-a inimii, melodii pure!
Spre cer pleacă-te smerită,
În rugăciune, spășită.
Cântă! Să răsune - Sus-
În zori și în apus.
Cântă-ți dorul în toate,
Jelește-ți greul pe cale.
El, de -Sus, va fi cu tine!
Pașii-ți-va dirija spre bine.


ALG/12/01/2017