Iubesc pământul, dar îl calc în picioare.
Iubesc cerul, dar n-am când să-l privesc,
De-aceea oftez de îngrijorare
Și fața în palme prea des o ticsesc.
Cunosc Adevărul și-l cred fără preget,
Dar cu fapta să-l zic des îmi e greu,
De-aceea și timpu-mi ninge pe creștet
Și grele păcate m-apasă mereu.
Iubesc foaia albă, nescrisă, curată,
Dar tot—atuncea de litere-o-ncarc,
De-aceea și mintea-i prea des încurcată
Cînd bine-ar mai fi printre rânduri să tac.
Iubesc rugăciunea fierbinte făcută.
Recunosc, Doamne, puține-am avut,
De-aceea mă rog de vremea pierdută,
Mă rog să mă ierți pentru tot ce-am făcut.
12 ianuarie 2017