E iarnă iar

Arde focul iar în sobă…

Eu prăjesc cartofi pe plită,
Mama prinde de suveică
Și-o azvârle prin urzeală.

Pe-un scaun bunica toarce.
Sprinten fusul îl intoarce.
Doi pisoi se iau la luptă,
Se zburlesc și sar la trântă.

Tata stă la gura sobii
Răsfoind încet ceaslovul.
Vântul mișcă-afar copacii
Viscolind încet omătul.

Caii trag o sanie-n stradă
Fugind iute prin zăpadă.
Se aud cum latră câinii,
Ca s-audă toți stăpânii.

Iarnă, ești așa frumoasă!
Rochia-ți albă, maiestoasă.
An de an ca o mireasă
Ne încânți a noastră viață.
Simion Ioanăș