Tu, omule ce hoinăreşti pe-acest pământ, te-ntreabă,
Care e rostul tău aici, spre ce te-ndrepți cu grabă?
Te bucuri c-a trecut o zi din cele hărăzite,
Dar uiți că vine un sfârșit, momentele-s finite.
Te uiți prea des spre tine, dar ești trecător ca iarba!
Nimic nu iei când vei pleca și truda ta-i degeaba,
Dar are-un sens, de strângi comori în cerul plin de slavă,
Curând, Domnul va separa semințele de pleavă!

Încă ești tânăr, spui acum, așa e, ai putere,
Dar nu uita că vor veni și zile de durere,
Când anii mulți ce-ai adunat abia putea-vei duce,
De nu îți lași poverile la Golgota la cruce.
Gândește-te de vezi vreun sens în lupta cotidiană,
Ogorul ți-l lucrezi dar tot apare-o buruiană,
Căci și cel rău lucrează, chiar mai mult ca orișicine,
De-aceea Dumnezeu te vrea în slavă și pe tine.

Ce minunat e ca să fii om bun și cumsecade,
Dar și mai important, să fii creștinul plin de roade,
Care împarte celor mulți iubire și-ndurare,
Răbdare, bucurie și nădejde viitoare.
În pace să trăiești cu toți, să fii mereu lumină,
Ca sarea să dai gust, să fii ca floarea din grădină,
Să răspândești parfum ceresc, să mângâi, să faci bine,
La asta ne-a chemat Isus, pe mine și pe tine!

Nu e mereu ușor, un spic ce boabe multe are,
Stă aplecat, bătut de vânt, mai cade pe răzoare,
Cel gol și sterp, fără de rod, înalță fruntea mândru,
El nu se-apleacă sub poveri și nu îl rupe vântul.
Dar la final, un bob căzut în brazdă, chiar de moare,
Dă viață unui lujer ce se-nalță către soare,
E de folos, apreciat de Dumnezeu preasfântul,
Cel fără rod e aruncat în cele patru vânturi.

Tu, omule ce hoinăreşti pe-acest pământ, te-ntreabă,
Care e rostul tău aici, spre ce te-ndrepți cu grabă?
Alege Viața! În Scripturi găsești orientarea,
Nu te-amăgi, privește-n sus, ce-aproape-i depărtarea!
Curând vom fi cernuți, triați, respinși sau puși deoparte,
De mâna sfântă şterși pe veci sau scriși în Sfânta Carte,
Prieten drag, e mare har să poți primi iertare,
Numai la Domnul vei afla balsam de vindecare! 17/01/17, Barcelona -Lucica Boltasu