Să știi, că îți aude murmurul și nerostirea,
Acel ce Te-a chemat cândva pe nume.
Nu te-ndoi, El poate să te-ndrume,
Cu mâna Lui Ți-a creionat trăirea.

Să știi, că nu căderea-n humă e popasul veșnic.
Ai mai căzut și ți-ai zdrobit genunchii
Dar, în cădere ai privit cu ochii
Și L-ai văzut cum Te-a atins puternic.

Să știi, că fiecare lacrimă ce ți-a prelins obrazul
E pusă în burduful izbăvirii.
Nu dispera, că-n mâinile iubirii
S-a scurs și pentru tine harul!