Isaia, 55:8 - „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre,
şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.


Cât de sus sunt cerurile
Faţă de pământ,
Aşa vă sunt căile
Şi-al vostru gând...

Cât de-ndepărtat e cerul
Faţă de privire,
Aşa de înstrăinați,
Sunteţi voi de Mine...

Cum se păcălesc dar unii
Cred că Mă cunosc
Dar aleargă-n focul lumii
Şi se încălzesc...

Cum se mint sărmanii ei
Că Mă au pe Mine
Dar slujesc la dumnezei
Nicidecum la Mine...

Ce departe sunteţi unii
Care Îmi slujiţi
Mi se-aprind în ochi cărbunii
Nu vă mai minţiţi...

Iude trădătoare!
Ticăloşi, mişei,
Nu mai sărutaţi
Pe obrajii Mei...

Dacă-ați ştii cum Fiul plânge
Să vă-ngăduiesc
Înaintea Mea se frânge
Ca să vă primesc...

Cât de-ndepărtat e cerul
Faţă de picioare
Aşa-Mi faceţi unii voia
Oare nu Mă doare?

Ce străin vă este Raiul
De ochii de lut
Ce departe vă e traiul
Pe care L-am vrut...

Ah, străinilor ce sunteţi!
O să Mă strigaţi!...
Dar voi fi atunci departe...
Iar voi, alungaţi ...

O să plângeţi scumpilor
Vă veţi tângui...
Surd am să rămân la toate
Nu voi auzi...

Orb la toate voi rămâne
Da. Voi fi aşa.
Când o să urlaţi: "Stăpâne"!...
Nu vă voi vedea...

Ah.. Străinilor, vă strig!...
Cât nu-s încă crud.
Când striga-veți voi la Mine,
N-am să mai aud...


David, 18/01/2017.