Prietenia-i floare rară,
E un răsărit, e o primăvară,
E un sentiment sfânt, minunat,
De-l ai, ești binecuvântat!

Prietenia-i adierea,
Suavă, dulce ca și mierea,
E vorba blândă și duioasă
E legătura credincioasă.

Prietenia-i dăruire
Ce merge până la jertfire,
E un har să fii considerat
Un prieten bun și adevărat.

Cuvântul magic "prietenie"
Dăinuie doar în curăție,
În dragoste-n fidelitate
Ea-i cea mai mare calitate!

Apare din senin, spontan,
Ca între David și Ionatan,
Și dăinuie până-n vecie
Adevărata prietenie.

O, Doamne, Doamne ce păcat
Că astăzi s-a denaturat,
Sensul divin al prieteniei,
Al dragostei, al bucuriei.

Ce rău e adesea înțeleasă,
Doar interes, doar rang, doar clasă,
Zâmbete largi, doar de fațadă
Și falsitate în cascadă.

Un singur Prieten e același,
Pe drumul spre Emaus tovarăș,
Ce nu se schimbă niciodată
Cu El prietenia-i minunată!

Alege-L azi, fără regrete
De El să-ți fie zilnic sete,
El vrea, e orișicând dispus
Prietenul adevărat, Isus!