Gându-mi sfredelea în pripă
Gându-mi sfredelea în pripă
Muntele îngândurării,
A făcut o breșă în clipă
Și-n clipita disperării
Mi-a pătruns o rază-n criptă
Cu nădejdea iluminării
Și m-am trezit sub aripă,
Sub aripa îndurării.
Și cu mâinile amândouă
Am cuprins Taină divină,
Mi-am făcut o arcă nouă
Din cuvinte de lumină,
Învelite-n puf de rouă
Din „Zorii”-așteptați să vină
Și cu ea vă aduc și vouă
Efa de „făină fină”.
Puneți trâmbița să sune
Și vestiți o sărbătoare,
Tot poporul să se-adune
În clocot la închinare...
Până soarele apune
Bucurați-vă de soare,
Că-i aproape (cum se spune)
Noaptea cea mai grea și mare!
Doar cu-n strop de rugăciune
Și cu-o brumă de credință,
Cu-o lumească înțelepciune
Și-o formă de elocință,
Cazi înfrânt de slăbiciune,
Mori zdrobit de neputință...
Caută jar, căci un tăciune,
Piere fără biruință!
Încă-i marea cristalină
Dar fiți gata de furtună!
Fără inimă haină
Ori o stare importună,
Ci cu ochi plini de lumină,
Primiți cu inimă bună
Orișice va fi să vină
Și-oricât fulgeră și tună...
Ce va fi de un tăciune?
Vai, la gându acesta dârdâi!
Răscolesc în rugăciune
Jarul dragostei dintâi
Și strig; Doamne-n slăbiciune
Te rog, flacără-mi rămâi,
Cu divină viziune
Tâlc la al vieții căpătâi!
15/01/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
,,Doar cu-n strop de rugăciune
Și cu-o brumă de credință,
Cu-o lumească înțelepciune
Și-o formă de elocință,
Cazi înfrânt de slăbiciune,
Mori zdrobit de neputință...
Caută jar, căci un tăciune,
Piere fără biruință!,,....................
Pavel spunea: Noi nu stricăm Cuvântul cum fac cei mai mulţi..........Cei care spun celor caldicei că Domnul nu stinge un tăciune care fumegă strică Adevărul lui Dumnezeu, că Adevărul pentru noi când suntem caldicei este acesta: dacă nu te pocaieşti am să te vărs din gura Mea
Trăim o vreme în care nelegiuirea s-a îmulţit în poporul Domnului, ceea ce presupune mai multe pericole în adunare nu numai în lume. De aceea mesajele de atenţionare sunt de ,,zece,, ori mai folositoare decât mesajele prin care arătăm că viaţa de credinţă e o viaţă de sărbătoare. Sa dus vremea bucuriei, în adunare, acum e vremea plânsului, a semănatului cu lacrimi, căci calea Domnului a ajuns o ,,junglă spirituală,, plină de pericole .............
De pericolele de afară e uşor să te păzeşti, dar de cele din adunare e mult mai greu, că ai nevoie de discernământ spiritual,..... Biblia spune că va veni o vreme când nu vor scăpa decât cei ce au pricepere. Priceperea în nici un domeniu nu se câştigă dormind, ci prin dăruire totală, dacă te pui pe jar.....................
,,Ce va fi de un tăciune?
Vai, la gându acesta dârdâi!..............,,
Unde sunt oameni care văd pericolele din adunare şi ,,dârdâie,, de groază, lor? Cautaţii, alipiţi-vă de ei, (chiar dacă sunt oameni incomozi,) că aceştea sunt oameni care au dobândit pricepere. Acestea sunt urmaşi lui Simeon şi Ana care vor fi gata de plecare la revenirea Domnului.................
"Și cu mâinile-amândouă
Am cuprins Taină divină,
Mi-am făcut o arcă nouă
Din cuvinte de lumină..."
"...Răscolesc în rugăciune
Jarul dragostei dintâi..."
Ce frumos! GBY!