Nu vreau să cred în visuri de duzină,
Nici în convingeri spuse prea ușor.
Nu vreau să spun mereu cine-i de vină
Când buzele-mi de necuvinte dor!

Nu vreau să plâng când mă lovește ura,
Nici când răpus mă văd îngenuncheat.
Nu vreau să plec când mă cheamă trăsura
Spre moarte cu un zvon neașteptat!

Nu vreau să uit când mă cuprinde somnul
De visul de-a trăi pentru "mai mult".
Nu vreau să merg orbește după anul
Ce se oprește-n groapa de tumult!

Nu vreau să râd la glume nesărate,
Dar nici să mă bocesc pentru mumii.
Nu vreau să beau din vase necurate
Ce vor puterea crucii a-mi strivi!

Nu vreau să fiu o știre complicată,
Nici o vioară pusă în muzeu.
Nu vreau să fiu o armă descărcată
Sau un pisoi cu trăsături de leu!

Nu vreau să tac când domină păcatul,
Nici când nebunii cred sunt deștepți!
Nu vreau să promovez nici când ratatul;
Nici golănia și ai săi adepți!

Nu vreau să cad în erezii și pofte,
Nici în povești rostite cu extaz.
Nu vreau să zbor pe neștiute drepte
Având cuvinte grele și-un bun haz!
...
Nu vreau să fiu doar un iubit prieten,
Nici un înflăcărat ascultător!
Nu vreau să am un solo la refren,
Ci vreau să fiu un viu ÎMPLINITOR!