Iubirea

Într-un ceas târziu de seară
Mi-a bătut în prag, Iubirea
Și mi-a spus: De crezi în mine
Vei afla ce-i fericirea.

Dar, eram prea ocupat
Să-i ascult a ei chemare,
Și-a plecat plângând în noapte
Căci voia să-mi dea salvare.

Rătăcind în lumea largă
Paşii peste tot m-au dus
Și-am cutreierat pământul
De la răsărit la apus.

Până ce într-o zi pe-o culme
Obosit sub grea povară,
Am văzut un om căzut
Osândit fiind să moară.

Eu, l-am întrebat cu frică
Pentru ce ești condamnat?
Pentru care fărdelege
Pentru... pentru, ce păcat?

Și atunci, omul ostenit
Și-a-ndreptat spre min' privirea,
Spunând plin de bunătate
Pentru că eu, sunt... Iubirea.

Dinu Ciolte
20.01.2017