De dorul Tău m-ascund în traista unui gând,
Într-un ștergar curat, lângă un colț de Pâine,
Mă rog, o Doamne fă să nu dea peste mine,
Să nu-și cate merindea, să nu fie flămând.

Când va zbura mai sus, mai sus de zări senine
Și voi simți în suflet tot Cerul fremătând,
Voi curge în Iubire, voi plânge ca și când
La pieptul Tău Isuse aievea mă vei ține.

Cu toată feeria armonizând în cânt,
Te va slăvi atunci, iubirea mea duioasă,
Ne-ncarcerată-n clipă, în vasul de pământ...

Dar gândul, mai-nainte s-a așezat la masă,
Știa ce lung e drumul... și planul meu s-a frânt.
Doar Tu știi Doamne clipa când mă chemi Acasă.