Oricând îi făcea lui Toma, cineva, vreodată rău,
El spunea întotdeauna: " Las' că vede Dumnezeu!"
Lui Toma îi ziceau adesea, dintre rude și vecini:
"Greu e să trăiești tu astăzi, ca și cei dintâi creștini!

Azi, cuvintele Scripturii, cu privire la dușmani,
Nu prea mai sunt repectate și nu mai fac, nici doi bani.
Dacă unul te lovește, să rabzi, să nu te răzbuni?
Cum să-l ierți și pentru dânsul, cum să mai faci rugăciuni?

Iară altul dacă-ți cere haina și cămașa să i-o dai,
Astăzi, cu învățătura, te lași păgubaș de Rai!
Toma, poate știi proverbul lui Satan, cel mincinos,
Până la Dumnezeu din ceruri, te mănâncă sfinții jos!"

Așa îi spuneau lui Toma, mulți din cei fără Isus,
Însă el, nu-și lua nădejdea în Stăpânul lui de sus!
Și așa, într-o zi, se duse cu boii săi la arat
Și acolo când ajunse, vede-un lucru necurat.

Vecinul său, de alături, ascultând drăcescul glas,
A intrat cu arătura în ogorul lui, cu-n pas.
Toma se mâhni în suflet, dar își zise-n gândul său:
"Nu-l mai dau în judecată! Las' că vede Dumnezeu!"

Vecinul, văzând că Toma nu-i zice nici un cuvânt,
Se gândește:"Bună treabă, am acum mai mult pământ!
Dacă toți ar fi ca Toma, mai lasă-mă să te las,
Apoi, aș intra la anul și la alții cu un pas!

Dar ceilalți, sunt răi, ca ciuma și la ei dacă-aș intra,
Apoi, știu bine cu dânșii, an de an m-aș judeca!
Dar, mă mulțumesc că Toma e un om nepăsător
Și la anul, tot la dânsul am să intru în ogor!"

Cam așa i-a pus în minte, Diavolul cel necurat.
Și după un an de zile, crede-ți oare, c-a uitat?
Nu! Căci boala lăcomiei se vindecă foarte greu,
La oamenii aceia care n-au frică de Dumnezeu!

Și când sosi primăvara, începu din nou să are.
Intră-n ogor la Toma, cu-o bucată și mai mare!
Trage-o brazdă, trage două, îi părea că-ntinerește,
Văzând el, cu ochii, singur, că bucata se mărește!

Apoi, își mai zise-n sine: "Ei, la anul eu socot,
C-am să primesc de la Toma, poate, chiar ogorul tot!"
Însă, la o săptămână, boii s-au îmbolnăvit
Și chiar în ziua-aceea, amândoi au și murit.

A-nceput, apoi, să plângă blestemându-se pe el,
Cunoscând că-l înșelase Diavolul ce mișel.
Soarele era la toacă, el tot plânge lângă boi,
Când, iată că vine Toma, cu-o căruță de gunoi.

Când ajunse, ce să vadă Toma pe ogorul lui,
Doi boi morți, unul la dreapta, altu-n stânga plugului.
"Doamne, ce să fie asta?" întrebă și el în gând,
Dar îl lămuri îndată vecinul lui, suspinând:

"Toma, m-a pedepsit Domnul pentru lăcomia mea,
Abia acum, îmi dau seama c-am făcut o faptă rea!
Ia înapoi pământul, care pe nedrept ți l-am luat,
Nu cumva să mă lovească, mai rău, al tău Împărat!

Și de azi, mă-ntorc la Domnul, căci e drept cuvântul tău,
Da, de sus, bune și rele, toate vede Dumnezeu!"