Ai doar un timp să hoinărești coline;
Să numeri frunzele căzute pe poteci.
Stând peste soare păsări să petreci
Ce fără lacrimi trec pe lângă tine...

Ai doar un timp să cazi în așteptare;
Să urli către stelele ce nu te-aud.
Privind spre orizontul tot mai nud
Să suferi clipa fără de răbdare...

Ai doar o vreme pentru răzvrătire;
Când să arunci cuvinte care dor nespus.
Nestingherit spre ură să fii dus
Într-un cavou curprins de rătăcire...

Ai doar un timp să numeri trandafirii;
Să râzi neîntrerupt fără să știi: de ce;
Să vezi căldura apei care trece
Și se revarsă-n lavele iubirii...

Ai doar o vreme când să uiți de noapte;
Să dezvelești ruinele tăcerii.
Născând din ochi fiorul primăverii
Să faci din orice urlet dulce șoapte.

Ai doar un timp să te întorci acasă;
Să nu mai fi văzut un fiu rătăcitor.
Ai doar o vreme când să-ți fie dor
Să stai cu cei ce te iubesc la masă...