Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit
cu suferința, era așa de disprețuit că îți îtorceai fața de
la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Is. 53:3.


- Nu pleca, o, fiul meu!
Nu pleca, cum ai venit…

N-auzi? - Sunt Salvatorul tău!
Pentru tine M-am jertfit!

Când am mers la cruce amară,
Când pironit am fost pe lemn,
Spini pe frunte, fiere amară
Te izbăveam de sub blestem!

Gândul Meu zbura spre tine,
Iubirea Mea-Mi dădea tărie,
Te voiam în zări senine
Salvat de chin, de grea urgie.

Te-am izbăvit, ca să ai parte
De veșnicii în Paradis.
Un nume scris să ai în Carte,
În țara zorilor de vis.

N-auzi? - Sunt Eu, sunt Salvatorul!
Nu simți, cum sufletul suspină?
Indiferent ți-e viitorul? ! ?
Te pot spăla azi de-orice tină!

Nu pleca, cum ai venit...
Vino-n brațul de iubire!
Un dar făr’ plată-i oferit
Și-un viitor în strălucire.