Atâta iarnă e în noi...
Atâtea grijuri și nevoi
De parcă am uitat că iară
Va fi cândva o primăvară...

Atâta ger ne asuprește
Și fericirea ne umbrește
Și nu mai vrem sau nu mai știm
Cum să iertăm și să iubim...

Atâta iarnă...atâta ger
Speranțe ce în inimi pier
Și ceru-i greu de-atâția nori
Și-s vremuri ce ne dau fiori...

O, Tatăl meu...iubit Părinte...
Ascultă-mi ruga...ia aminte
Mai lasă Doamne îndurare
Și pacea Ta în fiecare...

Să curgă lacrime o mie
Însă de cânt și bucurie
Și chiar de iarnă e afară
În noi să fie Primăvară!

Vulcan-17-12-2016
Mary