Să nu vă faceți cuiburi, gânduri negre,
Coroana mea nu vă e leagăn vouă,
Voi sta în suflet, necurmat, de veghe,
Să vă alung cu o Cântare Nouă.

Când nu voi mai putea rosti cuvinte,
Din agonia morții, înturnată,
Vă voi goni cu gândurile sfinte,
Căci nu vreau raiul vostru, niciodată.

Vă spun tăios: Plecați păsări hapsâne!
Lăsati-mi creanga să se-ndrepte-n sus,
Luați-vă dar, gheara de pe mine,
Să-nmuguresc în gânduri din Isus.

Când tăbărâți ca roiul de lăcuste,
Furând urzeala Razelor de Soare,
Sfânt Sângele Lui Isus să vă mustre,
Să-mi țes în Aur, strai de sărbătoare.

Voi îmbrăcați în giulgii reci, de umbre,
Să-mi moară-n ram mlădița firăvită
Și mă împăunați cu pene sumbre,
Ca noaptea neagră stau să mă cuprindă.

Nu vă primesc să-mi schilodiți coroana,
Căci sunt datoare s-aduc un rod bogat.
În torța Dragostei mi-am ars prihana,
Cu gândurile psalmi pentru Împărat.