Mic, smerit și neînsemnat!


Cu Domnul m-am întâlnit
Când eram trist, supărat.
L-am văzut, lung m-a privit
Și în dreptul meu a stat.

N-am avut deloc putere
Ca în față să-L privesc
Căci simțeam mare durere
Credeam, că mă prăpădesc...

Inima-mi era zdrobită
Și sufletul pustiit
Îmi simțeam viața sfârșită
Eram cum nici n-am gândit,

Eu, cel plin de vanitate,
Care toate le făceam
Eram pe bună dreptate,
Chiar așa, cum meritam.

Mic, smerit și ne-nsemnat
Plin de teamă-n al meu gând,
Îngrozit și înfricoșat,
Ca o mână de pământ...

Domnul era lângă mine
Mare, era slava Sa,
De El îmi era rușine
Căci viața mi-o cunoștea.

Eram plin de remușcare
Cu privirea vinovată
Și încet, I-am cerut iertare
Să Se îndure, încă o dată,

Și la cer să mă primească
Tot ce-a fost, s-a terminat
În viață să mă însoțească
Să-L slujesc cu adevărat,

Căci prin El doar pot ajunge
Să trăiesc în veșnicie
Doar cu El, eu pot învinge,
Slava Lu, i în veci să fie!

Amin

Câmpia Turzii, 11 ianuarie 2017